Archives February 2018

Italiano

Al limite tra il distretto di Alba e quello di Hunedoara , Casa Glod ha aperto le porte per i turisti che vogliono vivere un’ esperienza unica. Vale la pena mantenere l’antico mestiere della lavorazione del legno. Questo e il motivo per qualle abbiamo restauratto queste case tradizionali che vivranno per sempre.
Quelli che amano la montagna ed escursioni trovano a Glod il posto perfetto dove possono ritirarsi e godersi veramente la natura incontaminata.
Siamo situati nelle vicinanze di Cheile Glodului (Il Canyon del Glod) , una complessa riserva naturale, aria delle Montagne Metalliferi (Carpazi Occidentali).La riserva si estende per 155 ettari. Il vento, le piogge e il passare degli anni hanno fatto di questa regione un luogo impressionante. Le foreste di faggio e quercia della zona, le roccie calcaree, le grotte vicine…tutto questo forma l’ingrediente perfetto per sfuggire alla quotidianita e per un ritorno alla natura.
Attualmente abbiamo 15 posti letto e la possibilita di aggiungere dei posti supplementari. L’alloggio presso il complesso e’ stato costruito con tanto amore. Casa Glod e’ il posto perfetto per sfuggire dalla vita di tutti giorni. Le case hanno quasi 200 anni , e sono state ristrutturate mantenendo gli elementi originali e aggiungendo elementi per il conforto dei nostri ospiti( gruppo sanitario , utilita’ , etc)

Ogni casa ha la sua storia. La piu amata dai turisti e’ “Casa Museo” ,che si chiama cosi’ perche’ e’ la piu antica delle nostre case. A seguire “Il Comune” e “La Scuola” che sono state completate e sono pronte per ricevere ospiti.
Volendo preservare la tradizione rumena , abbiamo costruito questo posto in cui e’ investito tutto il nostro amore per le case tradizionali dove siamo lieti di invitarvi .

Babele de martie: ce înseamnă și cum se alege baba

Dacă vrei să știi care va fi starea ta de spirit în acest an, cât de vesel sau deprimat vei fi, atunci nu uita de Babele din Martie. Un obicei născut din rânduiala populară tradițională, cu o mare însemnătate în formarea valorilor familiale tradiționale.

În perioada 1-9 martie sunt zilele Babei Dochia sau Babele. Legenda spune că aceste zile sunt cele mai capricioase din an și reprezintă confruntarea dintre anul vechi si cel nou, dintre cald și frig, dintre iarnă și primăvară. Se zice că așa cum îți este baba aleasă, asa îți va fi pe tot parcursul anului. Obiceiul cu zilele Babelor este înrădăcinat în tradiția populară românească și foarte mulți români respectă aceste tradiții și în timpurile noastre. Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase. Una dintre ele o înfatisează ca o baba ce avea o noră, pe care o napastuia ori de cate ori i se ivea ocazia. Odata, la 1 martie, o trimite sa spele lâna, dar nu oricum, ci din neagră sa o faca albă. Pe norî o ajuta un înger. Îi da o floare alba si ii spune sa spele lâna cu ea. Baba Dochia decide sa plece cu oile la munte, fiind convinsa ca venise primavara pentru ca-si vazuse nora cu floarea in mana…

Cele 9 cojoace

Babele de martie vestesc venirea primăverii. Legenda spune că în aceste zile Baba Dochia începe să-și dea jos cele 9 cojoace, câte unul în fiecare zi și astfel în fiecare zi se face tot mai cald, semn că primăvara este tot mai aproape. O altă legendă spune că dacă ninge sau plouă în aceste zile, este semn de bogăție.

Cum se aleg babele?

Avem de ales o zi din intervalul 1-9 martie, perioadă destul de schimbătoare din punct de vedere atmosferic. Există mai multe variante de alegerea a babei, fie se alege de la sine, fie printr-o formulă matematică simplă, bazată pe data nașterii. De exemplu, dacă te-ai născut pe data de 12, baba ta va fi pe 3 martie. 1+2=12, apoi 1+2=3, deci baba va fi pe data de 3.

Nu contează foarte mult ziua aleasă, ci vremea din data respectivă. Se spune că dacă vremea va fi urâtă, anul ce urmează te pune la încercări vaiate, dacă vremea este frumoasă… te așteaptă un an vesel și norocos. Indiferent de ziua aleasă, nu uita că după frig întotdeauna vin și zile însorite.

Se spune că fiecare dintre cele nouă zile, în funcţie de vremea pe care o aduce, dezvăluie caracterul, calităţile şi defectele persoanei care a ales ziua respectivă. Dincolo de superstițiile în sine, Baba Dochia nu reprezintă altceva decât ultima luptă care se dă între iarnă şi primăvară.

Gastronomie românească: Ce mâncau strămoşii noştri?

Dacă încă nu ești familiarizat cu bucătăria tradițională românească și mai ales cu preparatele din zona noastră, alfă că județul Alba a dezvoltat o adevărată istorie gastronomică. Bucătăria românească este cunoscută prin intermediul preparatelor sale, a mirosurilor și aromelor îmbietoare de care nu te vei mai sătura.

Și totuși… Care sunt preparatele tradiționale românești? Pentru răspunsul la această întrebare trebuie să ne întoarcem în timp, istoria gastronomică în România este destul de complicată și am reușit să pătrundem în ea atât cât informațiile arheologice au permis.

Dacă întrebi un român care este mâncarea cea mai neaoș românească, îți răspunde pe loc… mămăliga de porumb. Nu spunem că nu are dreptate, dar porumbul este cunoscut pe meleagurile noastre de vreo 350 de ani. Mulți oameni nu știu că porumbul a fost descoperit de Columb în America, în anul 1492 și a intrat în Europa abia în secolul XVII-lea.

Făina a fost folosită foarte mult timp drept înlocuitor al mălaiului și chiar se numea mălai chiar dacă se măcina mei. Sașii glumeau pe această temă și l-au poreclit pe Mihai Viteazul, în derâdere, “Malai-Voda”.

Meiul este un aliment vechi în cultura culinară românească și înlocuit cu făina de porumb care a devenit aliment de bază în dieta țăranului român. Revenind la subiectul de astăzi, mămăliga de porumb este o mâncare tradițională românească, dar nu așa de veche cum cred mulți.

Cercetările arheologice arată că oamenii cultivau grâu, orz, mei, secară și ovăz. Dintre toate, grâul are o prezență neântreruptă și îndelungată. Hrana de origine animală, pentru că trebuie să o aducem în discuție, a reprezentat baza în alimentația românilor. Creșterea animalelor datează tot din neolitic, când au fost domesticite câteva specii de mamifere care stau și astăzi la baza industriei cărnii și a lactatelor. Creşterea caprelor, a oilor şi a vacilor a precedat, se pare, creşterea porcilor. Oricum, carnea de porc o putem include pe lista de “tradițional”, mai ales că prețuirea ei datează de multe milenii și e cum nu se poate mai tradițională. Frigerea pe jar sau pietre încinse a fost, probabil, prima metodă de a găti! Nici găina nu putem spune că a fost foarte mult timp alături de români, prin gospodării sau oalele bucătăreselor. A fost domesticită în Asia și adusă în Europa în jurul anului 3000 î.e.n.

Trebuie să menționăm faptul că ieșirea din Neolitic a venit la pachet cu dezvoltarea unui nou meșteșug: cel al olăritului. Astfel, oamenii au început să îți confecționeze vase ceramice și s-au dezvoltat modalitățile de prelucrare a hranei și noi modalități de depozitare și conservare. Strămoșii nostri mâncau foarte multe alimente pe care noi nu le mai mâncăm astăzi și consumau o vairietare mare de specii sălbatice, pe lângă animalele domestice din gospodăriile proprii. Odată cu apariția primelor comunități stabile, lumea a început să gătească în adevăratul sens al cuvântului. Foarte multe tehnici de preparare le folosim și astăzi: uscarea, afumarea, sărarea. Toate acestea provin din perioada neolitică.

Hrana era un indicator al stării sociale. Păturile sociale care dețineau privilegii feudale, beneficiau primele de pe urma noutăților introduse în tehnologia alimentației. Pentru a menține diferențele sociale, existau legi care interzicea anumitor categorii sociale consumul unor alimente considerate privilegiate.

De ce să faci ecoturism în județul Alba?

Dacă te pasionează să petreci cât mai mult timp în natură, să te bucuri de ciripitul păsărilor, de coloritul florilor și adori să te aventurezi pe drumuri de munte? Atunci înseamnă că ecoturismul este activitatea potrivită pentru tine, un segment care prinde tot mai mult contur în turismul românesc, destul de bogat în tradiții naturale și patrimoniu. Chiar dacă în România nu sunt foarte multe destinații ecoturistice omologate oficial de Comisia Europeană, tara noastră nu duce lipsă de zone fabuloase în care poți face ecoturism de calitate.

Câteva zile în mijlocul naturii este întotdeauna o idee perfectă. Ai toate șansele ca experiența să se transforme în aminitiri pe care le vei păstra intacte foarte mult timp. Județul Alba este frumos în orice anotimp. În zona noastră, sat Glod, fiecare moment al zilei își lasă amprenta pe stâncile semețe și calcaroase, dându-le un farmec unic. Turiștii care ne-au vizitat au fost impresionați să se afle în mijlocul acestor frumuseți, peisajul oferit este fermecător și te deconectează perfect din viața cotidiană.

Munții Metaliferi sunt aidoma locuitorilor săi: modești din fire, chiar dacă ascund frumuseți nebănuite. Au zone cu păduri dese, vârfuri stâncoase și foarte multe poienițe înverzite. Cărările care șerpuiesc printre văile și culmile sunt adevărate invitații la petrecerea pe care natura o prezintă de miloane de ani. Spectacolul Naturii!

La prima vedere, pare că zona Almașu Mare esre o regiune obișnuită de munte și atât. Dacă ai însă curiozitatea să o explorezi, ai să descoperi o mulțime de atracții turistice pe care din punctul nostru de vedere nu trebuie să le ratezi. Nu degeaba suntem situați lângă Cheile Glodului. Aici ești într-o altă lume, cu peisaje sălbatice care te vor încărca cu impresii, sentimente și amintiri.

Datorită evoluției transporturilor și tehnologiei informației, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale. Să nu uităm că ecoturismul contribuie la o mai bună întelegere, apreciere si bucurie de a descoperi si ocroti natura si cultura locală traditională, atât pentru vizitatori cât si pentru comunitatea locală. Este de datoria noastră să salvăm România, prezentând și promovând pe toate căile turismul intern.

(foto – Dan Tautan)

10 fotografii care te vor face sa te indragostesti de județul Alba

Alba este fără doar și poate una dintre cele mai frumoase regiuni ale României. Căutată deopotrivă de turiștii străini și români, este cunoscută pentru peisajele montane deosebite, cheile impresionante formate în mod natural și micile sate de munte care au rămas încă fidele obiceiurilor strămoșești.

Singurele obiective ale țăranului din județul Alba au fost păstrarea vie a tradițiilor și unele dintre ele sunt încă respectate chiar și astăzi. Muncă, fericire și tradiție. Aceasta este pe scurt povestea satului românesc.

Te invităm să admiri 10 dintre cele mai frumoase cadre surprinse în acest tărâm de poveste!

credit foto – Shutterstock

Destinatii de weekend: Top 5 atractii in Muntii Apuseni

Potențialul turistic al României este impresionant. Munții Apuseni sunt cunoscuți pentru peisajele pitorești, dar și pentru potențialul speologic existent. Găsim aici cele mai mari și spectaculoase peșteri din Europa. Aceste regiuni sunt adevărate grădini ale Edenului, bogatul potențial turistic atrage tot mai multi turiști dorinici să evadeze din agitația urbană, dar și de aglomerația din locațiile turistice populare.Această regiune este vizitată de cei care sunt în căutare de relaxare, foarte mult aer curat și doresc să se bucure de natură în adevăratul sens al cuvântului.

Am pregătit un top 5 locații din Munții Apuseni pe care fiecare iubitor de natură trebuie să le bifeze pe lista călătoriilor din acest an. Un “must have” turistic pe care ne-am bucura să-l adopte cât mai mulți oameni.

Iată propunerile noastre:

1. Pestera Meziad
Datează din perioada neoliticului și a fost locuită de omul cavernelor. A fost menționată oficial abia în anul 1863 și este unul dintre cele mai vechi obiective turistice din România. Dimensiunile peșterii sunt impresionante, portalul are o înălțime de 16 metri înălțime și 10 lățime. În orificiile cavernei sunt prezente colonii de lilieci și descoperirile recente au scos la iveală faptul că o lungă perioadă a fost locuită de urși. Pentru că a fost declarată moment al naturii unic în România, prin prezența mineralelor rare formate datorită excrementelor de liliac și a numărului mare de stalactite și stalagmite, peștera nu poate fi vizitată decât în prezența unui ghid.

2. Cascada de la Vidra

Situată în satul Nemesti, Cascada de la Vidra este o adevărată minune a naturii. Are o cădere de apă de aproximativ 18 metri înălâime care se revarsă pe stânci de calcar fabuloase, formate prin coroziune. Tot aici găsim o bogată rezervație peisagistică formată din păduri de foioase și conifere, oferind zonei o frumusețe unică.

3. Cheile Glodului

Milioane de ani apa a săpat un canion adânc în calcarele albe, așa s-au format Cheile Glodului de astăzi. Din loc în loc, măguri teşite se înalţă cu zeci de metri deasupra platoului, formând o serie de forme carstice spectaculoase, între care doline şi văi. Despre aceste chei (în imediata apropiere a casei noastre) am detaliat într-un material precendent, disponibil aici. Cheile Glodului a fost declarată rezervația naturală protejată. Rezervaţia include faimosul Izvor al Tămăduirii, peştera Feciorilor și renumitul pasaj Strâmtura.

4. Ghețarul de la Scărișoara

Unul dintre cele mai frumoase monumente ale naturii din România îl găsim în apropierea comunei Garda de Sus și este reprezentat de rezervația speologică Pestera Scarisoara. Peștera este extrem de adâncă, vizitatorilor le este permis accesul până în încăperea denumită Biserică, cu intrare prin Sala Mare. În ultima cameră menționată se află centrul de inters al peșterii, un ghețar care acoperă o suprafață de 5500 mp și un volum de peste 75.000mc de gheață. De-a lungul timpului s-au format stalagmite de gheață care ating chiar și 10 metri lungime. Locația se află la 1165 metri altitudine și este înconjurată de păduri de conifere, râuri ce formează mici cascade liniștite și multă vegetație.

5. Muzeul Achim Emilian

O locație pe care nu trebuie să o ratezi dacă ești în apropierea localității Almașu Mare. Găsim aici primul muzeu privat din România, Muzeul Achim Emilian. Locația adăpostește peste 10.000 de obiecte care duc mai departe în timp tradițiile și etnografia României. Muzeul a fost deschis în anul 1979 și până în ziua de azi a fost și rămâne unul dintre cele mai importante obiective din această zonă, o adevărată comoară tradițional românească.

Nu degeaba suntem invidiați de alte popoare pentru locurile minunate pe care România le oferă tuturor iubitorilor de natură. Lacuri mirifice, floră și faună, cascade și chei care par desprinse din cărțile cu povești… toate acestea fac din România o adevărată grădină a Raiului.  Casa Glod a fost recent deschisă ca unitate de cazare pentru turiștii care doresc să viziteze această zonă. Din dorința de a păstra vie tradiția românească, am construit acest loc în care am investit toată dragostea noastră, odată cu salvarea caselor tradiționale românești. 

(credit foto: M. Pellinni)

Sejur de primăvară în Apuseni? Iată unde poți să te cazezi!

Județul Alba își arată frmusețea unică în fiecare anotimp într-un mod diferit. Astfel nu vei mai întâlni aceleași peisaje ca vara, toamna, primăvara și chiar iarna! Unul dintre cele mai spectaculoase jocuri de culori de la noi din țară.

Poate că ești tentat să explorezi teritorii mai exotice sau mai îndepărtate, dar te asigurăm că frumusețea României a depășit granițele țării.  Alături de toți turistii care vin de la mii de kilometri să descopere ce avem noi, te invităm și pe tine să descoperi adevăratele bogății ale României, obiectivele turistice fabuloase și natura în adevăratul sens al cuvântului.

Despre Cheile Glodului se spune că ar fi unul dintre cel mai frumos loc de pe pământ și încercăm să nu fim subiectivi pentru simplul motiv că ne aflăm la distanță de 10 minute de chei. Aici ai ocazia să descoperi o liniște specifică muntelui, sentimentul de libertate și frumusețea naturii nealterate.

Se spune că cel mai bun moment pentru o excursie în natură este primăvara. Primăvara munții încep să se coloreze în nuanțe vii de verde crud și totul pare să renască după iarna lungă și friguroasă.

Nu mai incape indoiala, o excursie în Glod, Alba este oricând binevenită, dar daca ajungi aici primăvara, îți vei încarca bateriile la maxim.

Dacă ți-a zburat gândul călător către o aventură în Apuseni, locația noastră oferă locul perfect pentru astfel de experiențe. Nimic nu se compară cu un sejur într-o pensiune agroturistică din țara noastră și Casa Glod este pregătită pentru turiștii care doresc să evadeze din agitația urbană și au nevoie de câteva zile relaxante. Casele tradiționale, brânza proaspătă de oaie, produsele culinare tradiționale românești și ospitalitatea oamenilor sunt cuvinte cheie atunci când vorbim despre soluția unui sejur de poveste.

Pentru informații și disponibilitate, formularul de rezervări vă stă la dispoziție cu detalii în ceea ce privește disponibilitatea locurilor de cazare pe care le oferim turiștilor, cât și prin telefon – 0746350969

Superstitiile minerilor din Muntii Apuseni

Munții Apuseni sunt încărcați de legende și foarte multe dintre ele sunt încă în memoria celor care locuiesc în această zonă. Aproape de casa noastră se regăsesc vechile mine de la Haneș. Au trecut aproape 12 ani de la închiderea minei principale, oamenii au rămas cu amintirile… Riscurile muncii din adâncurile pământului au detarminat apariția diferitelor superstiții, legende și tradiții miniere.

Una dintre cele mai cunoscute legende este Vâlva Văii. O făptură mitologică care călăuzea drumul minerilor spre filoanele de aur și îi atenționa de fiecare dată când urma să se întâmple ceva rău. Această făptură căpăta diferite forme, în funcție de locația minelor. Aproape fiecare mină avea o “vâlvă”, un spirit protector. Aceste mituri ridicau morarul minerilor și se amplificau în funcție de evenimentele ivite în viața de zi cu zi a minerilor. În momentul în care nu mai găseau aur, se considera că Vâlva a părăsit mina respectivă și atunci începeau necazurile. Spiritele protectoare ale minelor nu erau întotdeauna bune și oamenii se rugau de fiecare datâ când coborau sub pământ. Există foarte multe superstiții legate de aceste făpturi ale minelor și înfățișările erau multiple: moșneag, solfat, fată frumoasă, bătrână, om pitic…

Minele din zona Almașului Mare asigurau traiul locuitorilor. Aici munceau zilnic aproximativ 1000 de persoane, munca din galerii le oferea posibilitatea să-și câștige pâinea de zi cu zi. Ultimii 500 de ani au fost deosebit de importanți pentru dezvoltarea zonei și stabilirea rădăcinilor în ceea ce privește dezvoltarea rurală. După închiderea minelor, zona a căzut în uitare, chiar dacă în prezent potențialul turistic este impresionant.

Vechiul amplasament al funicularului lung de aproape 7 kilometri (în trecut făcea legătura peste munte între mina Haneş şi uzina de prepapare de la Zlatna) se poate transforma în amplasament pentru telegondole care să transporte turiștii către muntele Breaza. Cu sprijinul persoanelor competente, galeria Haneş – Larga se poate transforma în obiectiv turistic important pentru zona noastră. Chiar dacă are zeci de ani de exploatare, este o mină cu aeraj natural foarte rezistentă.

Sărbătoarea iubirii în mitologia românească

O legendă spune ca Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei și al bunei dispozitii. Acesta mai era numit Cap de Primavara sau Cap de Vara si era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romana, si cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greaca.

Dacii sărbătoreau începutul primăverii la nunta tuturor păsărilor. Chiar și grecii priveau păsările ca mesagere ale zeilor. În limba greacă, “pasăre” înseamnă “mesaj din cer”.

Până la jumătatea secolului 20, în lumea satului românesc, Dragobetele era sărbătorit la 24 și 28 februarie. În aceste zile, fetele și băieții se întâlneau pentru ca iubirea lor să țină tot anul. Seara se organizau petreceri în care voia bună și dansul era ingredientul principal. De cele mai multe ori la astfel de petreceri se “decideau” următoarele căsătorii.

Dragobetele se numea Dragomir, conform legendelor. Relația lui cu iubirea avea de fapt legătură cu renașterea naturii la începutul primăverii, trezirea la viață după iernile grele. Credințele populare erau atât de puternice încât oamenii credeau că dacă primesc binecuvântarea Dragobetelui, vor avea parte de un an plin de belșug și armonie. Este interesant că această sărbătoare populară are loc în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. În anumite sate ale României, se scot din pământ rădăcini de plante pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.

Oamenii de la țară își mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor și băieților care, în ziua lui Dragobete, se primeneau în haine curate, de sărbătoare și porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste.

Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte pe băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile.

Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Probabil că 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi iar omul participă și el la bucuria naturii.

Cu ocazia zilei de Dragobete, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar și păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările își aleg perechea pe viață și se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârșit de iarnă și început de primăvară, Dragobetele oficia nunțirea păsărilor in cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi.

În unele zone ale țării, ajunul zilei de Dragobete este asemănător cu simbolistica nopții de Bobotează. Fetele tinere, curioase să își afle ursitul, își pun busuioc sfințit sub pernă, având credința că Dragobete le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

Specificația desenelor de pe costumele populare românești

Dacă într-un material precedent am discutat despre valoarea în timp a portului popular românesc, astăzi discutăm detaliat despre semnificația desenelor de pe costumele populare românești.

Suntem bucuroși că în ultimii ani se fac mari eforturi pentru conservarea culturii românești și implicit a folclorului autohton. Ne bucurăm că facem parte din categoria oamenilor care au văzut necesitatea salvării elementelor etnografice românești.

Ce reprezintă motivele populare de pe costumele tradiționale românești? Ca să le putem înțelege mai bine, le-am clasificat în câteva categorii importante:

– simboluri abstracte: antropomorfe, zoomorfe sau cosmice

– simboluri vegetale (fructe, flori, frunze, plante)

– simboluri abstracte sau geometrice

Regăsim simbolurile cosmice în toate regiunile țării. Elementele care alcătuiau aceste simboluri:  fulgerul, soarele sau flori de floarea soarelui, stele, luna, etc. Toate aceste semne erau menite să păstreze legătura cu sacrul, cu divinitatea. Soarele reprezintă căldura, energia vieții și îl găsim frecvent alături de cercuri care reprezintă ciclul anotimpurilor sau roata destinului.

Simbolurile vegetale sunt cele mai des întâlnite. Copacul reprezintă înțelepciune și simbol puternic al reinvierii. Frecvent, ia românească face aceste trimiteri florale cu forme și frunze spiralate. La satele de la câmpie și șes apar elemente legate de recoltă, bogate în culori galben arămii, în regiunile de la munte motivele vegetale sunt reprezentate de ace de brad sau conuri. Cele mai des intalnite simboluri sunt: floarea de cires, mărul, lalea, trandafir, strugure, ghindă, spicul de grâu sau stiuletele de porumb. De menționat este faptul că foarte rar este folosit trifoiul cu patru foi, un simbol al norocului adoptat de tot mai multe popoare.

Elementele zoomorfe sunt abundente și sunt menite să redea bogăția și tradiția anumitor zone geografice și etnologice. Cele mai întâlnire sunt: coarnele berbecului, fruntea boului, porumbel, cocorul sau rândunica. Elementele antropomorfe sunt costumele populare care sunt împodobite cu următoarele simboluri: părți ale corpului omenesc (ochiul este foarte des întâlnit, ca simbol al siguranței) sau siluete de femei.

Vechile credințe ale țăranilor români se exemplificau și prin simbolurile geometrice, chiar dacă sunt legate de lumea imaginară. Romburi, pătrate, sfoară (simbolizează firul vieții), linii drepte, cruci (aveau o strânsă legătură cu evoluția și spiritualitatea).

Peste 200 de culori se regăsesc în “arsenalul” costumului popular românesc și asta spune multe despre imaginație și creativitatea meșterilor care confecționau aceste obiecte vestimentare.
Aproape toate culorile folosite se obțineau din plante naturale: foi de ceapă, foi de gutui, coajă de răchită, flori uscate de liliac, crin, dud, nuc, salcie, urzică sau mentă.

Să nu uităm că fiecare regiune își are propria personalitate și reprezintă o lume pe care din păcate o pierdem. Costumele populare, simbolurile și culorile sunt parte integrantă a moștenirii naționale, a unei mitologii populare românești pe care trebuie să facem tot posibilul să o salvăm din uitare.

× Rezervă rapid!