Țara în care oamenii de la sat încă mai poartă costume tradiționale


Dacă te-ai întrebat cum trăiau oamenii cu sute de ani în urmă, istoria ne arată foarte multe aspecte ale vieții de zi cu zi a românilor, a țăranului român. Oamenii de la sate erau destul de modești, cei mai săraci își construiau casele din vălătuci de lut și această tehnică era transmisă din generație în generație. Cu timpul, când familiile deveneau numeroase, se construiau alte anexe în lateralul clădirilor existente. Sute de ani au fost păstrate astfel de locuințe la care se adăugau camere în funcție de necesități. De cele mai multe ori aceste camere suplimentare erau folosite pentru depozitarea alimentelor, a murăturilor, cerealelor și a uneltelor casnice. Doar țăranii mai înstăriți aveau pivnițe și hambar. Abia după anul 1850, oamenii de la sate au început să își construiască locuințe mai spațioase și adaptate tehnologiei din vremea respectivă. În urmă cu aproximativ 150 de ani, locuințele erau construite cu acoperișul țuguiat, în formă de trapez. Vechile case nu erau toate îngrădite cu gard, multe dintre ele erau despărțite de șanțuri care delimitau ariile vecinilor.

Un aspect foarte puțin cunoscut este istoria ferestrelor mici. Erau construite în acest fel de teama de pericole, femeile erau nevoite să ardă feștila sau opaițul în timpul zilei dacă doreau să coase sau țese la război.

România este una dintre puținele țări din lume unde oamenii de la sat încă mai poartă costume tradiționale. Ne remarcăm printr-o varietate de costume populare, fiecare regiune etnografică cu propriile motive.

Portul popular românesc este asemănător cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, diferențele sunt date de amănuntele decorative și colorit. Este de apreciat faptul că trecerea anilor a reușit să păstreze structura și componentele costumului popular. Astfel, s-au păstrat nealterate caracteristici esențiale și chiar dacă fiecare regiune a țării pare să aibe propriul port popular, acesta este diferențiat doar de amănunte în ceea ce privește croiul și culorile. Structura este aceeaști indiferent de regiunea etnologică. Confecționarea unui astfel de costum popular presupune foarte multă muncă. Fie că vorbim de țesutul pânzei, a brâurilor sau brodatul cămășii, tehnica le-a permis femeilor să-și folosească imaginația și inventivitatea.

Sărbătorește Dragobetele!

 

Sărbătorește Dragobetele la Casa Glod! Vă invităm să celebrați sărbătoarea Dragobetelui pe parcursul unui weekend romantic la Casa Glod.  Aproximativ 17 locuri de cazare sunt disponibile în Casa Glod, fiecare camera având propria poveste și decorată în detaliu, păstrând în același timp spiritul tradițional.

Există foarte puține locuri în România în care poți pune capul pe o pernă umplută cu fân sau să dormi pe un strujac de paie umplut cu flori de lavandă din cultura proprie. Locația in sine și obiectivele turistice din imprejurimi vor face să te întorci cu adevărat în timp. Acest loc este pentru toți cei care vor să evadeze din agitația urbană și să descopere cu adevărat Casa Românească și viața la țară.

Pachetul este special creat pentru cupluri și include:

2 nopți cazare în weekend (vineri-duminică 24-26 februarie) cu demipensiune (mic dejun și cină tradițională cu produse locale), late check-out în ziua de duminică.

Tarif pentru 2 persoane, per sejur – 1000 lei, Optional prânz  tradițional de sâmbată: 150 lei / cuplu

Obiective turistice in zonă: Cheile Glodului, Cheile Cibului, Cheile Caprei, Pestera Feciorilor, Muzeul Achim Emilian, Manastirea Cheile Cibului.

Pentru informații si rezervări: +40 746 350 969 sau prin email la casaglod@gmail.com.

Confirmările se fac în limita locurilor disponibile.

Uneori, ai nevoie doar de un munte care să te urce spre nori.

Există momente  în care o călătorie ne poate schimba viața și astfel de călătorii au menirea de a fi mai mult decât atât. O astfel de experiență ne-a schimbat percepțiile și a fost piatră de hotar în ceea ce privește viitorul familiei noastre. Uneori, ai nevoie doar de un munte care să te urce spre nori. Când ne-am vizitat pentru prima dată Glodul, am descoperit natura în adevăratul sens al cuvântului, o demonstrație de forță și măestrie. Aici cuvântul naturii nu este pus la îndoială și emană o energie izvorâtă din liniștea în care este cufundat ținutul. Satul Glod este locul în care te poți reconecta cu natura și poți să descoperi traiul simplu, nesofisticat al oamenilor de aici. Un “Camino” pentru trup și suflet, o călătorie pe care dacă o începi… nu te mai saturi niciodată de ea.

Cea mai frumoasă formă de turism din România o reprezintă turismul rural. Sunt suficiente argumente să putem spune că astfel de demersuri salvează tradițiile și satele românești din uitare. Să nu uităm faptul că în țara noastră, turismul rural se practică de foarte mult timp, localnicii cazau călătorii pentru sume modice de bani sau schimburi de mărfuri. Abia prin anul 1967 în România s-au realizat primele acțiuni turistice în mediul rural. Astăzi putem să ne mândrim cu oameni care salvează de la uitare satul românesc.

Turismul rural reprezintă una din numeroasele formele de turism cu care putem fi în competiţie cu orice ţară europeană dezvoltată turistic și ne bucurăm că România poate să fie competitivă din acest punct de vedere. Ne încăpățânăm să credem că țara noastră constituie un produs turistic impresionant.

Am învățat că trebuie să respectăm natura pentru că așa este firesc și tot ce construim aici trebue să fie în perfect acord cu munții din jurul nostru. Am făcut din casa noastră un mic colț de rai și am investit toată dragostea de țară primită moștenire de la părinți.

Marturii de necontestat în ceea ce privește originea românească

Inima munților ascunde și astăzi case de poveste, un izvor curat de obiceiuri și tradiții românești. Casele tradiționale din județul Alba sunt caracterizate prin trei tipuri de case specifice pentru anumite perioade:

– Casa de cărămidă cu trei camere, acoperită cu țiglă specifică zilelor noastre. Nu lipsea nici cămara și pivnița, locul în care oamenii adunau roadele pământului.

– Casa de cărămidă cu două camere, acoperită cu țiglă, specifică perioadei dintre cele două războaie mondiale.

– Casa țărănească veche, construită din lemn și pereți de lut, acoperită cu paie. Aceste construcții sunt specifice secolului al XX-lea.

Nu trebuie să uităm faptul că aceste locuinte nu aveau o fundație solidă, ele se înălțau la suprafața solului și pleava grâului amestecată cu lutul formau bulgării care se introduceau între nuielele prinse de la un stâlp la altul. Așa se formau pereții. Ulterior, erau lipiți cu un pământ argilor care permitea obținerea unei suprafețe netede și aceștia se puteau zugravi cu var. Ca mențiune, abia după primul război mondial apar în zonă casele cu două încăperi de locuit, casele cu demisol apar în deceniul opt al secolului XIX-lea.

Meșteșugurile tradiționale au influențat foarte mult dezvoltarea localităților din județul Alba. Cojocăritul, industria textilă, prelucrarea lemnului, fierăritul și chiar mineritul aurifer. Nici coloniștii germani nu sunt demn de uitat, aceștia erau specializați în extragerea și prelucrarea fierului, locuitorii zonelor și mai ales părții Trascăului au trăit de pe urma acestui meșteșug, produsele pe care le confecționau au deschis o piață importantă în Transilvania.

Județul Alba privit din punct de vedere etnic trece peste hotarele sale naturale, ceea ce ne amintește de primii moștenitori ai satelor. Structura, așezarea, drumurile și întreg ansamblul de viață regională, aduc marturii de necontestat în ceea ce privește originea românească și istoria poporului nostru.

Fără doar și poate… românitatea şi românismul sunt permanente!

× Rezervă rapid!