Poarta de intrare în Țara de Piatră, Perla Apusenilor!
Zlatna este unul dintre cele mai vechi orașe din România, existând mențiuni din epoca romană. Zlatna e menționată în istorie sub numele de Ampelum sau Auraria Minor în special în epoca romana. Este străbătuta de râul Ampoi și este situată pe DN74 la 37 km de Alba Iulia și 30 km de Abrud. De menționat că legătura cu orașul Alba Iulia se face și pe calea ferată normala care s-a construit după desființarea liniei înguste.
Istoria ne dovedește prin bogatul și complexul material arheologic și epigrafic că Zlatna era mult mai mult decat un simplu oras, era un veritabil centru organizatoric al zonei miniere a Munților Apuseni, precum și reședința exploatărilor aurifere din Dacia. Există menționat un “procurator aurarium” numit de către împarații romani care stapâneau minele aurifere ale zonei. Iată și câteva date istorice concrete care dovedesc importanța acestui oraș stravechi.
Prima atestare documentară este înregistrată în anul 158 d. Hr, pe atunci orașul se numea Ampelum și devine în scurt timp un centru foarte important din Munții Apuseni. Denumirea de Zlatna vine mai târziu, dupa părasirea Daciei de catre romani și are legatură cu bogația lui în aur. Orașul rămâne un centru important de continuitate și formare a poporului și a limbii române și este atestat totodată ca centru al domeniului aurifer din Munții Apuseni de la jumatatea sec XVII și pana anul 1848. Înca din 1784 apar topitorii și șteampuri puse în miscare de forța motrice a apei.Vorbim astfel de un veritabil nucleu industrial important prin existentă acestor topitorii, dintre care cea construită în anul 1750 rezista pana in sec. XX. Din punct de vedere social avem însa in sec. XVIII – XIX numeroase mișcări sociale și naționale de revoltă în zonă, locuitorii Zlatnei fiind susținători ai mișcării lui Sofronie, anii 1757 si 1761, și simpatizanți ai răscoalei lui Horea, Closca și Crisan.
Înca din 1784 apar topitorii și șteampuri puse în miscare de forța motrice a apei.Vorbim astfel de un veritabil nucleu industrial important prin existentă acestor topitorii, dintre care cea construită în anul 1750 rezista pana in sec. XX. Din punct de vedere social avem însa in sec. XVIII – XIX numeroase mișcări sociale și naționale de revoltă în zonă, locuitorii Zlatnei fiind susținători ai mișcării lui Sofronie, anii 1757 si 1761, și simpatizanți ai răscoalei lui Horea, Closca și Crisan.
Educatia și instruirea sunt prezente de timpuriu în orașul Zlatna, anul 1771 atestă existența unei “Școli Montanistice” care pregătea specialiști în minerit. Câteva nume importante de personalități culturale si politice din Apuseni studiază la aceasta scoală cum ar fi: Alexandru Sterca Șuluciu, George Anghel, Dimitrie Moldovan, Petru Ioanete, Petru Dobra, Iosif Sterca Șuluciu si chiar Avram Iancu. Documentele ciclului gimnazial atestă calificativul “Eminens” primit de Avram Iancu, anii 1839 – 1840. De asemenea între anii 1830-1844 în Zlatna lucrează ca medic Vasile Pop, cunoscut ca părintele bibliografiei românești vechi. Acesta impreuna cu Timotei Cipariu și Gheorghe Barițiu pun bazele editării “Gazetei de Transilvania” și a “Foii pentru minte, inima și literatură”. Petru Dobra, elev al “Scolii Montanistice” și avocat de profesie face ca Zlatna să devină un centru important al revoluției de la 1848 și ulterior să rămâna un important centru al mișcării naționale și muncitorești. Prima menționare a Zlatnei are loc în anul 1347, ulterior ea fiind ridicată la rangul de oraș în anul 1387. Istoria mai atesta că aici este instalată prima mașină cu aburi din Transilvania, cu o putere de 14 CP, industria miniera accelerand dezvoltarea orașului. În aceeasi perioadă, principele Transilvaniei Gabor Bethlen aduce muncitori germani și slovaci în minele Apusenilor, existând aici și o scoală de minerit.