Category Diverse

Veșnicia s-a născut la sat, dar trăiește în fiecare dintre noi.

Ce poate să fie mai frumos decât o casă tradițională românească? Dacă stăm să ne gândim la importanța istorică și culturală, aceste demersuri sunt demne de lăudat și apreciat. Dacă în altă parte se poate, nu este imposibil nici la noi. Arhitectura veche este fără drept de apel o moștenire incontestabilă și casele din lemn, construite în stil tradițional, sunt fără îndoială bucăți din istoria noastră românească.

Starea precară și incertă a satului a satului românesc a început în epoca colectivăzării, industrializării şi urbanizării comuniste. Situația satului românesc de astăzi este percepută acut de oamenii care locuiesc în mediul rural. Odată cu îmbătrânirea satului românesc, scade numărul botezului și al cununiilor, în timp ce crește numărul deceselor, iar oamenii devin tot mai săraci.

Cuvântul “țară” vine de la latinescul “terra” și “Terranus” este țăranul, cultivatorul pământurilor, cel care are cea mai intimă legătură cu solul. La sat, viața este înțeleasă ca timp și binecuvântare pentru locurile în care trăim. Din bătrâni există zicala că trebuie să “sfințim locul” în care tăim pe pământ.

Noi am înțeles toate aceste lucruri. Ultimii ani au fost unii de încercare, de la identificarea construcțiilor cu risc major de distrugere și până la pâmântul în sine, locul în care acestea case au fost amplasate. Cheile Glodului a fost locul potrivit pentru stabilirea hotarului și nu întâmplător a fost ales această regiune, o adevărată cetate naturală a Apusenilor, incredibil de frumoasă și sălbatică, unde milioane de ani apa a săpat un canion adânc în calcarele albe.

Casa Glod este astăzi locul în care poți să retrăiești viața de la țară de acum 200 de ani. Casele în sine, decorul interior și gospodăriile în sine au fost păstrate în cel mai autentic mod. Lemnul provine din perioada anilor 1800 și după câțiva ani de restaurare am reușit să reproducem în totalitate gospodăria tradițional românească.

Să nu uităm faptul că țăranii români au trăit vremuri foarte grele, au luptat în războaiele mondiale între anii 1916-1918 şi 1940-1945, unii dintre ei plătind cu jertfa vieţii lor împlinirea măreţelor idealuri de libertate şi unitate naţională, alţii au suportat cu greu ocupaţia trupelor sovietice (1944), au îndurat foametea anilor 1946-1947, teroarea colectivizării din perioada 1949-1962 şi umilinţa dispreţuirii credinţei şi a tradiţiilor strămoşeşti. Astăzi, în 2018, țăranul român trăiește suferința dezrădăcinării și a înstrăinării prin părăsirea de către tineri a satului. Toate aceste vitregii îndurate în ultimii 100 de ani au avut efecte devastatoare asupra identității naționale și au adus cu sine o serie de transformări negative de ordin demografic, cultural și spiritual.

Viitorul trebuie pregătit cu discernământ critic şi creator, dar şi cu efort stăruitor. Pentru satul românesc singura speranță viabilă este reprezentată de o agricultură viabilă, orientată etico-social și ecologic.

Uneori, ai nevoie doar de un munte care să te urce spre nori.

Există momente  în care o călătorie ne poate schimba viața și astfel de călătorii au menirea de a fi mai mult decât atât. O astfel de experiență ne-a schimbat percepțiile și a fost piatră de hotar în ceea ce privește viitorul familiei noastre. Uneori, ai nevoie doar de un munte care să te urce spre nori. Când ne-am vizitat pentru prima dată Glodul, am descoperit natura în adevăratul sens al cuvântului, o demonstrație de forță și măestrie. Aici cuvântul naturii nu este pus la îndoială și emană o energie izvorâtă din liniștea în care este cufundat ținutul. Satul Glod este locul în care te poți reconecta cu natura și poți să descoperi traiul simplu, nesofisticat al oamenilor de aici. Un “Camino” pentru trup și suflet, o călătorie pe care dacă o începi… nu te mai saturi niciodată de ea.

Cea mai frumoasă formă de turism din România o reprezintă turismul rural. Sunt suficiente argumente să putem spune că astfel de demersuri salvează tradițiile și satele românești din uitare. Să nu uităm faptul că în țara noastră, turismul rural se practică de foarte mult timp, localnicii cazau călătorii pentru sume modice de bani sau schimburi de mărfuri. Abia prin anul 1967 în România s-au realizat primele acțiuni turistice în mediul rural. Astăzi putem să ne mândrim cu oameni care salvează de la uitare satul românesc.

Turismul rural reprezintă una din numeroasele formele de turism cu care putem fi în competiţie cu orice ţară europeană dezvoltată turistic și ne bucurăm că România poate să fie competitivă din acest punct de vedere. Ne încăpățânăm să credem că țara noastră constituie un produs turistic impresionant.

Am învățat că trebuie să respectăm natura pentru că așa este firesc și tot ce construim aici trebue să fie în perfect acord cu munții din jurul nostru. Am făcut din casa noastră un mic colț de rai și am investit toată dragostea de țară primită moștenire de la părinți.

Salvează România sau de ce încurajăm agroturismul!

Vrei să trăiești una dintre cele mai frumoase experiențe pe care un om le poate trăi într-o viață? Atunci nu exclude din viitoarele vacanțe pensiunile agroturistice. Județul Alba este renumit pentru moștenirea istorică, artistică și împreună cu natura construiesc adevărate refugii perfecte pentru relaxare.

Chiar dacă trăim într-o Europa ultratehnologizata, România continuă să isi întâmpine oaspeţii cu satele sale în care chiar şi peisajul, credinţa şi tradiţiile respira o atmosferă ce nu se poate exprima prin cuvinte.

Fiecare loc are o poveste diferita, își are propriile tradiții, propriile costumele populare și bucătăria traditională. Un lucru însa este acelasi peste tot: aceste sate par a fi născute din aceasi natură care le protejează și datoria noastră este să păstrăm vie viața românească tradițională, indidiferent dacă vorbim de graiul românesc, obiceiuri și tradiții sau restaurarea și conservarea patrimoniului.

După foarte multă muncă, am reușit să redăm în totalitate simplitatea vieții de odinioară. Casele salvate de la distrugere, obiectele tradiționale salvate și toate eforturile de până acum sunt răsplătite în ceea ce numim astăzi Casa Glod. Privelistile minunate, camerele confortabile si accesul facil la toate atractiile turistice locale, fac din acest refugiu rustic un loc ideal pentru a te putea bucura de toate frumusețile zonei.

În prezent dispunem de 15 locuri de cazare si posibilitatea de adăuga paturi suplimentare. „Muzeu” – 2 camere duble, „Scoala” – 3 camere duble, „Primaria” – 2 camere single, 1 camera dublă.

Ne-am dorit să păstrăm spiritul tradițional și în același timp să oferim confortul necesar pentru o ședere cât mai plăcută. Toate camerele sunt încălzite natural, conectate la curent electric și acces la baie cu cadă complet utilată.

De ce să alegi agroturismul în România? Pentru că ai șansa să descoperi locuri de care nici nu știai că există, adevărate minuni ale naturii și să trăiești atmosfera  de odinioară. Civilizația rurală românească continuă să existe și astăzi. Merita din plin sa traiti o astfel de experienta. Sunt case în mijlocul naturii dar dotate cu tot comfortul lumii moderne.

Casa Glod te va cuceri de la prima întalnire cu relieful domol si accesibil al Munților Metaliferi. Casele sunt special construite pentru cazare și va așteaptă să petreceți câteva zile relaxante departe de stresul cotidian, în mijlocul naturii.

Natura. Adevărata comoară a județului Alba

Județul Alba poate să se mândrească cu frumusețea ținutului, trebuie doar să-i acordăm credit, să îndepărtăm perdeaua rutinei și să pătrundem într-o altă realitate… o realitate în care timpul parcă stă în loc și oferă vizitatorului adevărate comori naturale.

Pentru toți cei care caută liniștea muntelui, vă prezentăm câteva locații care sunt adevărate oaze de liniște, ușor accesibile și extraordinar de frumoase.

Pădurea Sloboda. Este situată în Munții Trascău, se impune pe hartă ca fiind unul dintre cele mai plăcute spații recreative din județul nostru. Tezaurul valoros de copaci: carpen, fag, gorun sau molizi. Toate aceste detalii construiesc un ecosistem deosebit de important pentru Podișul Transilvaniei.

Poiana Narciselor de la Negrileasa. A fost declarată una dintre cele mai romantice locuri din România. Sute de mii de narcise acoperă în fiecare primvăvară Dealul Buciumatelor, la peste 1000 de metri altitudine. Locuitorii sărbătoresc în fiecare an această floare și adună laolaltă oameni veniți din toată zona Munților Apuseni și fiecare își etalează cu mândrie costumele populare. Obiceiurile, tradiţiile şi valorile populare sunt evidenţiate într-un cadru de basm. Rezervația se află la est de Vârful Vâlcoi (1.348 m), între Valea Negrilesei şi Valea Grozei. Poienile cu narcise ocupă culmea şi versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse între 1.150 şi 1.250 metri. După o mică întrerupere, ele se continuă pe versantul sud-estic al muntelui Vâlcoi. Rezervaţia are o suprafaţă de aproximativ 45 de hectare.

 

 

Poiana Inimii. A fost descoperită destul de recent și Consiliul Județean Alba face eforturi pentru a transforma zona în arie naturală protejată. Este una dintre cele mai neobișnuite poieni ale României, se numește popular Poiana Inimii pentru că întradevăr are forma unei inimi. ( Vizibilitate foarte bună prin coordonatele 46°11’40” lat. N, 23°30’20” long. E)

Munţii Metaliferi au un relief extrem de bizar, dominat de prezenţa Detunatelor Golaşă şi Flocoasă cu înălţimi de 1.258 m, respectiv 1265m, precum şi a Cheilor Cibului şi Glodului. Cheile Cibului reprezintă una din cele mai accesibile rezervaţii de pe teritoriul judeţului Alba iar de-a lungul lor găseşti şi alte peisaje spectaculoase: cascada Cheile Cibului, Izvorul Mezotermal, peştera Bisericuţa, peştera Fără Fund şi peştera Gaura Mândrii.

Portul popular din zona Glodului

Astăzi discutăm despre portul popular din zona etnografică a Glodului,  parte integrantă a istoriei atunci când vine vorba de obiceiuri și tradiții. Costumele populare din această zonă erau confecționate din materiale obținute în gospodărie, ocazional tăranii mai foloseau tocul pentru a procura alte materiale de care aveau nevoie.  Prin aceste obiceiuri, tradiţia capătă o sacralitate de necontestat şi îi asigură dăinuirea.

Piesele de port popular erau nelipsite în viața de zi cu zi și erau purtate la orice ocazie. Cămașa bărbătească se purta peste cioareci(pantaloni țărănești stânși pe picior) și era încinsă la brâu cu un chimir lat.

Din componența costumului femeiesc, cămașa lungă cu cheutori din cânepă răsucită a era piesa nelipsită, peste această cămașă se purta pieptarul și în față șorț de mătase neagră brodat cu ornamente florale. Întotdeauna femeile se acopereau cu podoabe lungi, țesute în propria gospodărie. Cu timpul, acestea au fost înlocuite cu cârpe de dimensiunea unui stergar.

De menționat este faptul că existau piese de zi cu zi și piese de sărbătoare. Până la începutul secolului XX-lea s-au purtat cămăși largi, cu mâneci prinse la umeri. Erau fabricate din cânepă sau in.

Fiecare gospodărie avea un război de țesut și tradiția spune că în nicio casă nu lipsea lada de zeste. Aceasta era plină de țesături cusute în șezătoare. Toate camerele erau împodobite cu ștergare viu colorate, covoare lungi și înguste. Toate țesute la război.

Portul tradițional din zona noastră are o frumusețe morfologică și structurală. Creșterea animalelor a dezvoltat foarte mult cojocăritul în secolul XVIII și schimbul de experiență între meșteșugarii din zonele înconjurătoare au făcut din aceste lucrări adevărate piese de artă, mai ales în privința cojoacelor femeieșei.

Legătura omului cu pământul. Glod-ul anilor 1800-1900

Ne-am propus să vă aducem în prim plan viața la țară, așa cum era odinioară, așa cum au trăit-o bătrânii satului.

După câteva “săpături” prin arhivele istorice și povestile celor care au prins într-o oarecare măsură acele timpuri, Glodul a fost întotdeauna un mic sat cochet, un sat în care oamenii făceau iz de tradiție și respectau cu sfințenie sărbătorile religioase. Locuințele erau făcute din piatra și acoperite cu paie, mult mai târziu au început să construiască case din lemne îmbinate la capete în coadă de rândunică și acoperite cu țigle. În funcție de posibilitățile oamenilor, casele aveau o cameră sau două. Tinda cuprindea adesea și cuptorul de pâine și era folosită pentru uscarea fructelor pentru iarnă.

Trebuie să menționez faptul că pentru a se putea tencui la interior, culegeau nuiele de alun subțiri care se despicau în jumătate si se fixau cu ajutorul cuielor pe pereții de bârne, apoi se lua pământ amestecat cu pleavă și se pregătea din el un fel de tencuială care se aplica peste nuiele până când se umplea golul. Abia după ce se usca complet se folosea var.

Întotdeauna gospodăriile aveau o pivniță sub casă, un stogar (loc de depozitare pentru fân) sau cotețe pentru păsări. Uneori găinile dormeau în frăgar(dud), asta pentru că oamenii creșteau porci și spațiul era limitat.

În apropierea sărbătorilor casele erau văruite cu vinețeală (var cu piatră vânătă). Hrana era împărțită în două: de frupt și de post.

Există foarte puțină informație despre satul românesc în general, despre Glod informația pe internet este inexistentă. Ne bucurăm că reușim să aducem prin cuvinte bucăți din istoria noastră și mai ales a regiunii din care facem parte. În Glod, prima instituție care a contribuit major la cultura locuitorilor a fost Biserica. Preoții, prin perdicile lor au reușit să întărească credința localnicilor, să sudeze relațiile între oameni în spiritul solidarității și al respectului. Atât de bine erau inchegate familiile încăt la evidența populației nu am găsit divorțuri până la începutul anilor 1930. Legăturile erau pe viață, familia și pământul ocupau locuri fruntașe în ceea ce privește apartenența.

Locuitorii satului Glod erau botezați cu nume din Biblie. Cele mai frecvente nume erau: Ion, Achim, Avram, Nicolae, Luca sau în cazul femeilor Victoria, Maria, Magdalena, Floarea, Veronica.

O familie din Glod a salvat tradiția românească. Când omul sfințește locul!


Căsuțe vechi de 200 de ani, rupte chiar din vremurile de altă dată… Asta găsim în satul Glod, comuna Almașu Mare.

Dacă te întrebai cine sunt oamenii din spatele acestei povești, putem să-ți spunem că Dora și Alin sunt doi tineri pentru care România înseamnă acasă. Cu toate că aveau în minte un alt destin, viața le-a oferit alte planuri și după ce ani de zile au fost înstrăinați, acum s-au întors acasă și de câțiva ani au început să muncească la propriu pentru salvarea caselor românești și efectiv a tradițiilor.

De la săparea funațiilor și până în prezent, familia Mușat a adunat foarte multe obiecte tradiționale care sunt motivele care decorează locuințele de poveste. Ladă de zestre, covoare țesute cu războiul și tot ce au găsit prin gospodăriile țăranilor din Glod.

Dincolo de acest loc rupt din vremurile de altă dată, împreurimile sunt senzaționale. Căsuțele sunt situate la mică distanță de Cheile Glodului. Abrupturile cheilor sunt golaşe, străpunse de ogaşe imense, de ţancuri şi vegetaţie. Din loc în loc, măguri teşite se înalţă cu zeci de metri deasupra platoului, formând o serie de forme carstice spectaculoase, între care doline şi văi. Rezervaţia include faimosul Izvor al Tămăduirii, peştera Feciorilor și renumitul pasaj Strâmtura, inaccesibil în anotimpurile ploioase.

Alin, capul familiei, spune că i-au plăcut întotdeauna lucururile care spun povești. Visul lui a devenit realitate și astăzi, după multă muncă, poate să arate tuturor visul său. “Nu a fost ușor deloc, am început în urmă cu aproximativ trei ani de zile și de atunci facem tot posibilul să aducem îmbunătățiri locului și încercăm să salvăm de la distrugere tradiția românească.” spune Alin, mândru micul colț de rai de la Glod.

Toți cei care vor să viziteze această regiune, pot apela cu încredere la familia Mușat. Te vor face să te simți ca acasă și sunt întotdeauna bucuroși de oaspeți pe care să-i cazeze în casele lor. Aproximativ 17 locuri de cazare sunt disponibile în Casa Glod, fiecare camera având propria poveste și decorată în detaliu, păstrând în același timp spiritul tradițional.  Există foarte puține locuri în România în care poți pune capul pe o pernă umplută cu fân sau să dormi pe un strujac de paie umplut cu flori de lavandă din cultura proprie. Locația in sine și obiectivele turistice din imprejurimi vor face să te întorci cu adevărat în timp. Acest loc este pentru toți cei care vor să evadeze din agitația urbană și să descopere cu adevărat Casa Românească și viața la țară.

Cine dorește să afle mai multe informații despre Casa Glod, cazare și rezervări poate verifica secțiunile site-ului sau prin email : casaglod@gmail.com sau telefon +40 746 350 969

Pestera Zidită de la Mada

Obiectivele turistice din zona noastră sunt deosebite, încercăm să identificăm cât mai multe, pentru ca să putem reda celor interesați frumusețea Munților Metaliferi și a zonei în care suntem situați.

O peșteră mai puțin cunoscută este preferata turiștilor care sunt îndemnați să o viziteze. Peștera Zidită de la Mada. Aproape de Cheile Madei, în spatele unor arbuști care-o acoperă intrarea, Peșterea Zidita este o adevărată minune a naturii și alături de Versanții Pleșei Mari si ai Dosului, oferă una dintre cele mai frumoase priveliști asupra Munților Metaliferi.

În zonele stâncoase, a fost semnalată prezența viperei cu corn, așadar trebuie foarte multă atenție la alegerea acestui traseu.

Legendele descriu peștera ca fiind un adăpost al dacilor. Peștera are patru galerii care însumează o lungime mai mare de o jumătate de kilometru și accesul în peșteră se face cu dificultate. În galerii găsim adevărate maternități de lilieci, numărul coloniilor în România este in continuă scădere.

Amatorii senzațiilor tari pot face canyoning pe Cheile Madei, o arie protejată natural cu o suprafață de 10 hectare.

Depozitarul unor adevărate comori de artă tradiţională românească

La o aruncătură de băț de casa noastră, Muzeul Achim Emilian își așteaptă oaspeții încărcat cu legende și o colecție impresionantă de obiecte adunate în ultimele patru decenii. Peste 10.000 de obiecte stau astăzi mărturii peste timp și pasiunea unui om, duce mai departe istoria unor tradiții prea puțin cunoscute de oameni… viața satului românesc.

Emilian Achim este un personaj de poveste si toată România a auzit de el după ce a înființat un muzeu în propria gospodărie. Este un fost mecanic și pasiunea de o viață a redat-o tuturor celor care doresc să cunoască bucăți din istorie. Merită toată admirația noastră, pentru salvarea patrimoniului național și munca de zi cu zi pentru conservarea tuturor exponatelor aflate în colecția muzeului.

Almașul Mare se află pe Valea Geoagiului, nu departe de fostul oraș minier – Zlatna și la câțiva kilometri de locația noastră, Casa Glod. Muzeul a fost deschis în anul 1979 și până în ziua de azi a fost și rămâne unul dintre cele mai importante obiective din această zonă.

“Pasiunea mea este acest muzeu și fiecare obiect pe care l-am adus aici are propia poveste sau legendă. Am încercat să reclădesc din aceste piese istoria oamenilor din această zona, a Munților Apuseni. Am dorit să pot să ofer vizitatorilor elemente din activitățile oamenilor, tradițiile si obiceiurilor” ne-a spus Emilian Achim în cele două ore în care am vizitat fiecare colț al muzeului. De menționat este faptul ca acest muzeu nu aduce profit, intrarea este gratuită, turiștii si cei care vizitează acest loc în care timpul este oprit în loc.. pot face donații dacă doresc acest lucru.

Emilian Achim este fără îndoială depozitarul unor adevărate comori de artă tradiţională românească.

Cultura populară românească s-a format odată cu poporul din care facem parte

Cultura populară românească s-a format odată cu poporul din care facem parte și cu puțin efort, reușim să păstrăm în sinteza originală elemente de tradiție care oferă o continuitate în timp și spațiu.

Fără doar și poate, structura de bază în cadrul comunităților sătești era “neamul”. Acesta era reprezentat de familie și toate persoanele îndrudite, prin afinitate sau nășie. În epoca medievală satele cuprindeau mare majoritate a populației, locuitorii acestora reprezentau un rol hotărâtor în aspect militar sau economic. Obștea sătească a fost menținută ca modalitate de organizare a țărănimi până în secolul XX și chiar după această perioadă au rămas anumite trăsături caracteristice în ceea ce privește proprietatea intelectuală asupra bunurilor, asupra pământurilor și a pășunilor. Toate aceste comunități s-au format pe parcursul Evului Mediu și au transformat peisajul natural într-un veritabil peisaj umanizat, cu elemente de permanență, de locuire neântreruptă.

Așezările au apărut treptat, în timp. Stabilitatea lor a fost redată de sedentarizarea ocupațiilor. În neolitic au început să se formeze cadre de desfășurare a vieții sociale și economice, în ceea ce astăzi denumim cătun (mici sate cu până la 100 de gospodării), satul (așezare rurală mai mare de 100 de gospodării) și crângul (grupări izolate de 2-5 gospodării).

Țăranii din România au fost cei mai abili arhitecți. Tradiţia locuinţei individuale este ancestrală și tehnica de construcție a parcurs toate etapele posibile. De la bordeiul semi-îngopat la casele monocelulare. Cu siguranță putem să atribuim locuinței țărănești titlul de unitate de producție de și formă de cultură, mai ales dacă ne gândim că gospodăria a fost cadrul de desfășurare a vieții de familie, de derulare a unor obiceiuri și de păstrare.

× Rezervă rapid!